Pînă în "89, la Medicină rămîneau în facultate numai tinerii de nădejde. Adică cei care aveau activităţi la UTC. Cu activităţile astea erau scutiţi de cursuri şi abonaţi la note de zece. Fiindcă doar nu era ca tinerii model pe linie politică să fie altfel la carte.
Tovărăşeii de nădejde au devenit astfel asistenţi şi mai tîrziu preparatori, în calitate de cunoscători ai politicii de partid şi de stat. În privinţa meseriei treceau drept "cumsecade". Ceea ce voia să însemne că dacă nu ştiau carte " şi nu ştiau! " n-aveau pretenţii nici de la alţii să înveţe.
Vine revoluţia şi, cam un an de zile, posturile în Medicină s-au ocupat numai prin concursuri, fără aranjamente, fără proptele. Apoi sistemul de relaţii şi proptele şi-a revenit, încît azi mai uşor cîştigi un concurs cinstit în străinătate decît la noi în ţară.
Din acest motiv nu e concurs la Medicină să nu iasă scandal. Nu ştiu dacă cei care îl provoacă or fi mai bine pregătiţi decît cei care zic mersi că au luat concursul. Dar nemulţumiţii protestează din cauză că se fac aranjamente. Şi atunci, pe bună dreptate, cei care nu reuşesc se întreabă cu ce sunt mai buni cei care cîştigă.
Altminteri, toată lumea se plînge că "scade nivelul" în medicina autohtonă şi că în facultăţi nu mai are cine să-i înveţe carte pe studenţi.
Mai nou a izbucnit un scandal printre medici şi medicinişti din cauză că cine dă examen ca preparator şi îl ia devine automat şi rezident. Cu alte cuvinte, i se consideră ca luat şi un examen pe care nu l-a dat.
Ideea asta nu i-a stîrnit fiori fostului ministru al Sănătăţii, Daniela Bartoş, care nu vede nimic rău în acest procedeu deocheat. Doamna Bartoş e chiar de părere că examenul pentru cei care aspiră să devină preparatori e mai dificil decît pentru medicii care vor să ajungă rezidenţi.
Cu a
