Indemnul "buy Romanian" - fara sansa in fata calitatii net superioare a marfurilor de import Se face aproape un an de cand evolutiile din comertul exterior al Romaniei starnesc ingrijorare in randul autoritatilor. Este vorba mai ales de importuri, aflate in permanenta crestere si intr-un ritm superior exporturilor. Chiar si-atunci cand statistica a raportat niveluri reprezentand recorduri istorice ale exporturilor lunare, "gloria" a fost eclipsata de cealalta parte a balantei, apasata si mai vartos de importuri. Ingrijorarea este de inteles, in cea mai mare parte a timpului trecut de la revolutie incoace politica economica romaneasca fiind a gestionarii de deficite, si aceea pe muchie de cutit. Totusi, in istoricul comertului exterior romanesc de dupa 1990, exista un moment de cotitura, iar acesta a survenit in 2000. Dupa un an cumplit din punct de vedere al pozitiei externe (in 1999, Romania era perceputa ca un stat in pragul colapsului financiar), s-a intamplat un mic "miracol" economic. Exporturile au depasit fatidicul plafon de 8 miliarde de dolari anual, ajungand chiar la peste 10 miliarde. Saltul de atunci al exporturilor, de nu mai putin de 22 la suta, a fost cel care a indreptatit autoritatile sa faca vorbire, dupa ani in care sintagma iesise din vocabular, de cresterea economica sanatoasa. Exporturile au inceput sa fie puse la loc de cinste si in discursurile politicienilor, fiind numite "motoare ale economiei romanesti". Ceea ce a scos, la propriu, din galeata economia, prin prisma incasarilor valutare de care avea nevoie ca de aer, a fost pozitionarea tarii noastre ca furnizor major de produse semiprelucrate sau slab prelucrate si lohn pentru Uniunea Europeana. Practic, exportul romanesc s-a umflat pur si simplu pe seama fortei de munca prost platite, care s-a transformat in unicul avantaj competitiv major, a "metalelor comune si articolelor din acestea"