Probabil că, dacă există un Dumnezeu al Cannes-ului şi numele său este Gilles Jacob (preşedintele festivalului), atunci el a decretat că, anul acesta, se poartă schizofrenia.

Nu că nu s-ar fi purtat şi-n alţi ani - dar parcă niciodată Croazeta n-a fost teatrul atîtor contraste.

Începînd cu afişul (Marilyn şi o fetiţă urîţică, desenată ca vai de mama ei) şi terminînd cu ceremonia de închidere (cu Giorgio Armani super-cool, urmat pe covorul roşu de Rona Hartner jumate Mary Poppins [umbreluţă roz], jumate Nebuna din Chaillot şun crac de pantalon bufant-"acordeon" multicolorţ, totul a fost "fierbinte & rece" anul acesta la Cannes... * Fierbinte: intermitenţii - care păreau să se fi calmat, după care au revenit la sentimente mai rele - au făcut gălăgie şi-au primit un baston pe spinare; Michael Moore - care s-a raliat manifestaţiilor, a ridicat pumnul alături de José Bové şi a strigat sloganuri anti-capitaliste; Jean-Luc Godard - care a avut parte, înaintea proiecţiei cu public a ultimului său op, Notre musique, de un "standing ovation" (explicaţia: lăsase, la conferinţa de presă, tribună liberă reprezentantului intermitenţilor să-şi spună păsul...); reprogramarea îndelung-aşteptatului & exasperant-amînatului 2046 al lui Wong Kar-wai - care a pus pe jar stafful festivalului; Old Boy al sud-coreanului Park Chan-wook - un delir sîngeros care a ridicat adrenalina critică încă din a treia zi; cotaţiile filmelor în Le film français - criticii hexagonali neputînd să se pună de acord asupra aproape nici unui film (de pildă: "maimuţă" [= catastrofă] de la Cahiers du cinéma pentru Kusturica şi Agnčs Jaoui, Palme d'Or de la alţii); scenele de pedofilie, şi nu numai, din The Heart is Deceitful... Above all Things al Asiei Argento - prezentat în "Chenzina regizorilor" şi demolat de majoritatea cronicarilor anglo-saxoni; scenele de sex torid (cunnilingus, fellatio, co