După două milenii (sau trei luni de la premiera Patimilor lui Mel Gibson, cum preferaţi), istoria biblică se repetă spectaculos: Baraba-Vanghelie e pe cale să fie eliberat prin votul mulţimii, în vreme ce Christ-Procurorul care l-a dat în gît e gata de martiriu. Fără efecte speciale, altele decît efectul de turmă, popolul se pregăteşte să-i dea votul gospodarului vorbăreţ şi iute de mînă. Acelaşi care i-a spus omului simplu ce speră de mult să audă: şcoala vieţii bate şcoala punct. Sau, în versiunea de primăvară-vară: democraţia bate legea şi lasă lat Codul Penal. Pentru cei care se miră de scorul în sondaje al dlui Vanghelie - prezumat inocent, trebuie să adaug - aş îndrăzni o ipoteză scandaloasă: lumea îl votează nu pentru că-l crede cinstit, ci din contră. De fapt, alegerile de la sectorul 5 sînt ca şi baladele haiduceşti: o celebrare a raptului romantic, un cîntec de luptă cu averea statului, un şlagăr de capă şi pix cu care se face averea dintr-o semnătură. Aferim! - ar spune şi Paşa de Giurgiu, şi Marmorosch-Blank, şi Sovrompetrol, ca să nu dau decît puţine exemple de înaintaşi într-ale zeciuielii cu măsură sau fără. Ce e nou în toată afacerea asta e acordul iobagilor, adeziunea mujicilor - atraşi poate de speranţa că unde operează unul, e loc şi de mai mulţi. Dacă v-am spus povestea prea complicat, am s-o fac simplă: Marian Vanghelie va fi reprimit în PSD în cazul în care cîştigă alegerile. Asta după ce fusese suspendat ca urmare a unor încurcături cu domnii de la parchet. Campania lui nu are girul partidului, însă acesta s-a îngrijit să-i lase culoar şi nu i-a plantat vreun opozant cu greutate pe liste. Vanghelie independentul promite tot felul de chestii pe care nu le-am reţinut, însă se descrie în termeni de inimă albastră care te iau cu leşin pe la lingurică. El pune suflet, el are credinţă... În termeni de marketing, produsul Vanghelie se poziţione