Autorităţile americane au stabilit un calendar precis pentru transferul de suveranitate către Irak, dar procesul se desfăşoară chinuit şi cu multe amînări. În timp ce, în centrul ţării, miliţiile şiite luptă cu trupele coaliţiei, cu victime de ambele părţi şi cu morţi din rîndul civililor, armistiţiul încheiat cu liderul radical Moqtada Sadr nu este respectat. La Bagdad a explodat o maşină capcană, în apropierea locuinţei unui fost conducător al partidului Baas, al lui Saddam Hussein. Explozia l-a rănit pe politician la un picior, i-a distrus casa, iar soţia şi cei trei copii sînt şi ei răniţi. Nu crede că el a fost ţinta atacului: "Nu eu am fost cel vizat, întîmplarea face parte din violenţa cotidiană a ţării". De Ziua Veteranilor, preşedintele Bush le-a mulţumit celor care au înlăturat regimurile dictatoriale din Afganistan şi Irak: 50 de milioane de oameni sînt acum liberi, a afirmat el. Liberi să se omoare între ei şi toţi împreună pe soldaţii americani. Compoziţia viitorului guvern provizoriu se definitivează cu greu, numele propuse de irakieni nu sînt acceptate de americani şi viceversa, nu toţi irakienii cad de acord asupra propunerilor făcute de conaţionalii lor. Timpul presează, la sfîrşitul acestei luni, guvernul care se alcătuieşte acum va trebui să organizeze alegerile libere din ianuarie 2005 şi în acest sens Statele Unite şi Marea Britanie au depus proiectul unei rezoluţii la Consiliul de Securitate al ONU unde sînt expuse amănuntele transferului de putere. Considerat, în mod diplomatic, o bună bază de discuţie, proiectul e departe de a fi, deocamdată, expresia unui consens. Divergenţe există chiar între aliaţii pînă acum solidari: Statele Unite ezită să acorde noilor autorităţi irakiene dreptul de a dispune de acţiunile armatei americane care va rămîne pe teritoriu "atît cît va fi nevoie", în timp ce Tony Blair consideră că nu poate fi vorba de