Thomas Carothers este vicepreşedinte pentru politici globale şi codirector al unei importante organizaţii private, nonprofit, care se ocupă de cooperarea între naţiuni, promovînd angajamentul internaţional activ al Statelor Unite: Carnegie Endowment for International Peace. În 1996 a scris o carte intitulată Impunînd asistenţa democratică: Cazul României , despre speranţele înşelate şi decontul banilor risipiţi. Într-o carte recentă, unde exemplul României este analizat comparativ cu cele din Guatemala, Nepal şi Zambia, sînt descrise perspective mai încurajatoare. Carothers nu scrie din birou, a călătorit şi a discutat îndelung cu toţi cei angajaţi de ambele părţi (cei care exportă şi cei care importă), iar în acest proces a putut constata cît de dificil este drumul de la bunele intenţii la modestele realizări. În toate aceste ţări situaţia economică a majorităţii nu face ca libertatea să fie resimţită ca o primă necesitate. Mecanismele prin care, după alegeri libere şi corecte, se realizează separarea puterilor în stat, controlul exerciţiului autorităţii, guvernarea responsabilă şi eficientă se instalează în timp, o dată cu interiorizarea principiilor democratice de către indivizi. Calitatea oamenilor atîrnă mai greu decît calitatea

modelului, tradiţiile sînt adeseori ostile şi mai întotdeauna neadecvate importului de forme democratice. În acest decalaj se instalează şi propaganda care, în efortul Occidentului de a sprijini dezvoltarea democratică, vede doar ipocrizia imperialismului postmodern. "Pe vremuri se primeau ordine de la Moscova, acum de la Washington", se spune cînd se arată că, aparent liberi, oamenii o duc mai rău, iar ţara e supusă în continuare ingerinţelor străine. Pentru ca oamenii să o ducă mai bine, nu e nevoie de democraţie, spun admiratorii Chinei, ţară care le-a permis capitaliştilor să devină membri ai Partidului Comunist. Capitali