Pentru ca are o fobie fata de "omagiile" de altadata, actorul a refuzat sa-l joace pe Stefan cel Mare, intr-un spectacol dedicat domnitorului "Poetul, ca si soldatul, nu are viata personala". Uneori, actorul, desi atat de expus, reuseste s-o aiba. Este cazul lui Victor Rebengiuc, care prefera sa-si tina intimitatea departe de ochii si urechile indiscretilor. Sustine ca mariajul sau cu Mariana Mihut (chiar daca este un exemplu de longevitate, cu atat mai atipic in lumea artistica) e unul absolut normal, fara nimic spectaculos, care sa merite dezvaluit. Ceea ce a meritat sa se dezvaluie multimii, decenii de-a randul, a fost maiestria profesionala a lui Victor Rebengiuc, cel care se descrie ca fiind un vesnic cautator al perfectiunii, "un actor pe drumul catre un mare actor", fiindca n-a ajuns la capatul acestei poteci initiatice. Modestia cu care se defineste are o explicatie: "Un mare actor poate juca orice rol fara sa aiba ce sa-si reproseze. Pana acum, la mine au existat bucati neacoperite perfect, carora nu le-am gasit cea mai buna rezolvare. Din pacate, in film ele raman asa. In teatru pot reveni, nu termin rolul odata cu premiera". Rebengiuc isi aminteste, amuzat, de o astfel de "premiera": cea dintai vizionare a unui film in care a jucat. "Prima oara cand m-am vazut pe ecran a fost ceva ingrozitor. Nu ma recunosteam, era acolo o alta persoana, cu o alta voce, care ma speria si ma intrista. Multa vreme nu mi-am mai vazut filmele". Filmele sale, carora nu le stie numarul, au fost, insa, vazute de o natie care ii poarta admiratie si respect. Cea mai recenta premiera a sa, "Niki Ardelean, colonel in rezerva", ii este foarte drag protagonistului. "Sunt foarte fericit ca joc in acest film, a fost primit extraordinar peste tot unde a fost prezentat". La fel s-a intamplat si la Cluj, unde proiectia speciala din cadrul TIFF a umplut, intr-una din serile trecute, cinema