Complotul Panzeriadis
Grecia a jucat 6 meciuri la Euro 2004 si le-a pierdut pe toate. O data, o singura data, grecii au incercat sa joace deschis si au fost aproape scosi din turneu de Rusia, prima dintre echipele eliminate in grupe si, prin urmare, cea mai slaba participanta la Euro 2004. In celelalte 5 meciuri, grecii au castigat fara sa fi invins. Rand pe rand, contra Portugaliei, Spaniei, Frantei, Cehiei si, din nou, Portugaliei, grecii au refuzat jocul. Ei au impus in teren o regula primitiva si devastatoare: interdictia. Grecii au gasit, pur si simplu, antidotul la fotbal. Nimeni nu a avut voie sa joace fotbal in prezenta acestei echipe dresate de gandirea sumbra si exacta a lui Rehagel. Schema e simpla: o linie de 4 in apararea imediata, cu Dellas, un stoper puternic si tehnic, in rol de coordonator. In fata acestei linii, 5 oameni care aglomereaza si alearga intre linia de 16 metri si centrul terenului. Doar Charisteas a primit dispensa partiala si a putut sa joace varf izolat, sprijinit de aparitiile pe flancuri ale lui Seitaridis sau de avansul prin centru al lui Karagunis. Cu 10 jucatori la dispozitie in aparare, Rehagel si-a ales in fiecare meci 2-3 victime de prestigiu dintre adversari. Ei au fost selectati, adica, pentru un marcaj de anihilare si de fiecare data acest soi de lunetism a facut ravagii. Lista de scalpuri e ilustra: Raul, Henry, Baros, Figo, Ronaldo. Defensiva pana la dogmatism si exterminatoare de personalitati, Grecia ar putea fi confundata cu Inter-ul lui Helenio Herrera. Ar fi o greseala. Chiar si sub dictatura lui Herrera, italienii au ramas maestrii unui fotbal de mare nivel tehnic. Grecii lui Rehagel sunt altceva. O echipa care distruge spiritul jocului si construieste un singur lucru: o stare de incertitudine si frustrare care blocheaza adversarul si il conduce, hipnotizat, spre momentul fatal - un corner, o minge arunca
