Cum se explica desemnarea lui Barroso ca viitor sef al Comisiei? Lipsit de o viziune politica foarte consistenta, actualul premier portughez s-a distins totusi prin abilitatile sale de negociator. A probat-o deja la inceputul anilor '90, cand a mediat solutionarea conflictului care opunea in Angola MPLA si rebelii din UNITA. A probat-o mai ales anul trecut, in vremea conflictului din Irak: intr-adevar, dupa ce a pus la cale intalnirea din Insulele Azore, la care au participat Bush, Aznar si Blair, premierul Barroso a reusit sa mentina foarte bune legaturi cu Franta si Germania, nucleul dur european opus solutiei date de SUA conflictului din Irak. Sa nu uitam apoi ca desemnarea lui Barroso ca viitor presedinte al Comisiei a fost impusa de o situatie de criza, intervenita din cauza numeroaselor susceptibilitati trezite de solutiile propuse in urma cu doua saptamani: astfel, premierul belgian Guy Verhofstadt, propus de Franta si Germania, a fost categoric refuzat de Tony Blair, in vreme ce candidatul Partidului Popular European - Chris Patten -, sustinut de premierul Blair, a fost refuzat de cuplul franco-german. In fine, solutia de compromis reprezentata la un moment dat de premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker a cazut, din cauza dorintei acestuia de a confirma sustinerea pe care i-au acordat-o cetatenii din tara sa la scrutinul din iunie.

Solutia Barroso a fost negociata de activul premier irlandez Bertie Ahern, care si-a dorit foarte mult ca presedintia irlandeza a Uniunii sa se incheie nu doar cu adoptarea Constitutiei UE, ci si cu propunerea unui succesor pentru Romano Prodi. Acesta din urma a salutat, de altfel, dupa acceptarea lui Barroso in cadrul unui Consiliu European de urgenta (tinut marti, 28 iunie 2004), faptul ca decizia celor 25 "subliniaza valoarea simbolica pe care o incarneaza Portugalia ca success story europeana". In aceeasi declara