Ai spus de multe ori ca ai sa te intorci la literatura. In ultima vreme ai avut putine interventii publice. Inseamna ca te-ai intors? Nu vreau ca intrebarea mea sa te intristeze.
Nu ma intristezi deloc, dimpotriva: imi face placere sa vorbesc despre literatura in general, despre poezie in special. Pentru ca nu m-am intors la literatura, m-am intors la poezie, ceea ce, intr-o anumita masura, este mai mult, dar si mai putin. Intotdeauna am considerat ca poezia este un superlativ, o stare de intensitate speciala a literaturii, care se scrie, intr-un fel, singura, nu depinde de tine. In timp ce scriitor profesionist esti daca scrii proza, daca te asezi un numar de ore zilnic la masa de scris. In acest sens, nu m-am intors inca. Am scris proza, mai precis o carte de meditatii cu mari insertii epice si autobiografice, o carte la care lucrez de vreo doi ani si care nu se afla aproape de sfarsit, dar am scris numai in perioade delimitate strict, atunci cand reuseam sa plec o luna sau doua in vacanta. Deci n-am ajuns inca inapoi, la felul cum am trait ani de zile, in perioada '77-'89, cand viata mea era o minunata plaja pustie vizitata doar, ritmic si fara oprire, de valurile literaturii. Poate sa para curios, dar cu toate nenorocirile care mi s-au intamplat atunci, acel interval de timp ramane cea mai frumoasa perioada din viata mea, pentru ca a fost singura in care n-am facut nimic altceva decat sa scriu. N-am suficienta fantezie sa-mi imaginez fericire mai mare decat aceea de a nu face altceva decat sa scriu si sa citesc. Deci, m-am intors la poezie. Desi n-as putea spune ca am plecat vreodata din ea, pentru ca am scris, printre picaturi, in tot rastimpul, oricat de nebunesc, dintre '90 si 2000. In 2000, am publicat un volum inedit, Soarele de apoi, iar in aceasta toamna voi publica un alt volum de poezii noi, Refluxul sensurilor. A scrie poezie si a construi u
