Parca Schopenhauer zicea ca ce nu trebuie sa afle dusmanul tau nu spune prietenului. Ei, bine, eu pe acest adevar ma bizui cand lansez sageti otravite catre sefi (prea putin sunt cei care nu-s inamici pentru oricine!) prin prietenii de fatada si turnatori de notorietate. Daca mai fac si pe misteriosul si spun ca sursa informatiei de trei zerouri o am de la un grangure care a invatat sa mai si zboare de cat s-a catarat in varful unde toate lighioanele-l slujesc, stiind ca el e puterea, inceputul si sfarsitul, el e Dumnezeul terestru, Isusul adjunct, adica stie-poate tot. Culegatorul de gogorite fierbe ca un comprimat efervescent intr-un pahar cu apa. Odata "amorsat", abia asteapta sa explodeze. Sa dea fuga la cabinetul insului instelat si sa verse veninul cu care l-am cadorosit. Daca destinatarul e plecat, n-are rabdare pana se-ntoarce: pune mana pe telefonul scurt si-i rezuma informatia, ca sa se poata lua masuri: si de protectie a sa, in caz ca se confirma, si de corectie a mea, daca umblu cu cioara vopsita. Uneori arunc stirea, dupa care o... dezmint, asa incat lansatorul crapa de ciuda fiindca a bagat-o in procesul de productie. Ei, cate nu se-ntampla la curtea regelui Credulos? Daca pleci urechea, maine e posibil sa pleci capul (sau sa-ti plece de pe umeri), cand i se apleaca vreunuia dintre potentati. Credulitatea si setea de lachei l-a dus pe mesterul Nicu la executia dupa care a nins. Toate aceste lansari de zvonuri erau semnul dorintei mele de a fi sociabil, de a inspira destindere si umor in relatiile care, de obicei, se strepezesc intre oameni, cand unii ajung sefi. Bineinteles, ca e vorba despre acei lideri care stiu, si atunci simt nevoia sa se vaccineze cu soaptele lichelelor. Ei, bine, acelora si "sanitarilor" lor le voi furniza seruri expirate, iritante, inconfortabile, sa-i chinui si mai abitir. Doar lor, fiindca ceilalti - culti, onesti, demni - sunt