Flori de tei. Cand inflorea teiul din curtea scolii, "Unchiul Mitu", dascalul nostru din clasele primare, ne scotea la soare sa facem lectii in poienita. Dupa cateva incercari anemice si fara chef de a recapitula ceva din aritmetica, bucuria noastra crestea pana la cer: "Unchiul Mitu" adormea. Era un...

Flori de tei

Cand inflorea teiul din curtea scolii, "Unchiul Mitu", dascalul nostru din clasele primare, ne scotea la soare sa facem lectii in poienita. Dupa cateva incercari anemice si fara chef de a recapitula ceva din aritmetica, bucuria noastra crestea pana la cer: "Unchiul Mitu" adormea. Era un barbat frumos, inalt de aproape doi metri, cu parul lung, alb, peste care isi punea intotdeauna palaria neagra de fetru. Mirosul florilor de tei era atat de puternic, iar bazaitul albinelor atat de monoton, incat ar fi fost de mirare sa nu adormi daca erai un dascal venerabil, molcom, bun la suflet si iubitor de natura cum era Mitu Popescu. Asadar, la primul firicel de sforaitura venind dinspre gutuiul de langa fantana, unde se aseza dansul ca sa ne lase pe noi liberi sub umbra teiului, Gogu, Bubulica, Geni Catistul si alti strengari dadeau semnalul "tiribombei" - un lant in care ne prindeam de mana si ne invarteam nebuneste in jurul trunchiului netezit de palmele atator generatii. Teiul, taiat mai tarziu de unul din directori, fusese plantat in primii ani de dascalie ai "Unchiului Mitu", in urma cu mai bine de 45 de ani. Pe atunci se credea ca o scoala comunala nu poate functiona in conditii optime daca nu este strajuita de un tei. Mi s-a spus ca acest lucru se invata chiar la scoala normala, asa cum se invata cantatul la vioara sau dirijatul corului. Invatatorii de stil vechi credeau ca floarea teiului, cu magia ei adormitoare de la inceputul lunii iunie, dadea semnalul vacantei, al relaxarii scolarilor dupa un an de munca. Cum vedeam umbrelutele g