Ne-am obisnuit ca in Romania muzeele si colectiile de arta, asemeni multor artisti, de altfel, sa isi joace bine rolul de cenusarese. Unele colectii si muzee si unii artisti mai au insa, din cand in Ne-am obisnuit ca in Romania muzeele si colectiile de arta, asemeni multor artisti, de altfel, sa isi joace bine rolul de cenusarese. Unele colectii si muzee si unii artisti mai au insa, din cand in cand, norocul sa apara cate un "print" binevoitor si plin de bani care sa ridice praful de pe exponate, sa scoata la lumina unele lucrari, sa readuca in prim plan unele nume, dupa legi numai de "print" stiute. Exemplele in acest sens au inceput sa curga in ultimele saptamani. La inaugurarea Muzeului "Vasile Grigore", de pe strada Maria Rosetti nr. 29, in care este expusa colectia pictorului Vasile Grigore, a fost prezenta intreaga conducere a Romaniei. Traseul a fost exemplar: Vasile Grigore isi exprima dorinta de a lasa colectia sa statului roman, Guvernul Romaniei da o hotarare de Guvern (nr. 659 din 5 iunie 2003) prin care trece imobilul din Maria Rosetti 29 din proprietatea privata a Municipiului Bucuresti si din Administrarea Consiliului General al Municipiului Bucuresti in proprietatea publica a statului si in Administrarea Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat", aloca pentru muzeu 1,8 miliarde de lei din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului pe 2003 si, la sfarsitul lui mai 2004, inaugureaza muzeul. Deci, cand cineva vrea, se poate. Asta pentru a afla cum stau lucrurile si alti colectionari care intentioneaza sa isi lase operele de arta statului. Numai ca, experienta spune ca nu toate cazurile sunt la fel de fericite, un exemplu fiind celebrul colectionar Dan Nasta, care s-a chinuit mult timp pentru a-si dona colectia Muzeului Palatului Mogosoaia, pentru ca apoi sa fie aproape uitat, ca si cum gestul lui nu ar fi insemnat mare