La ora cand imi scriu editorialul, nu se cunosc rezultatele scrutinului de duminica in plan national. Asta ma obliga la o anumita prudenta. Unicul lucru cert e ca PSD a fost umilit in Bucuresti, a fost calcat in picioare si ca nu se astepta la aceasta umilinta. Dimpotriva, spera sa-si vada implinit un vis vechi.
Cum se stie, nici ca FSN, nici ca FDSN, nici ca PDSR, actualul partid de guvernamant n-a reusit sa patrunda in primaria Capitalei cu un mandat de primar. Or, pentru o oligarhie care controleaza acum aproape tot in Romania si si-a intretinut convingerea ca poate controla inclusiv ceea ce, in teorie, se cheama „suveranitatea poporului“, asa ceva reprezenta un afront.
Schimband ce e de schimbat, Bucurestiul insemna pentru PSD ceea ce a fost Stalingradul pentru nemti. Ultimul obstacol, ca sa scape de griji. Ura impotriva lui Basescu a impins lucrurile la paroxism. De aceea PSD l-a aruncat pe Geoana in joc in locul lui Duvaz.
Cu trupe apreciabile de slugi in spate, inclusiv la televiziunile nationale, cu consilieri straini experti in manipulare, cu o masinarie electorala avand resurse de la stat si cu un Geoana poleit de prestigiul unor succese externe datorate nu lui, ci conjuncturilor, PSD parea decis sa cucereasca si Bucurestiul.
Numai ca, la fel ca la Stalingrad, asediul s-a terminat cu un dezastru. Cine a avut rabdare sa asculte duminica seara, pana la capat, declaratia mai mult decat acra a lui Adrian Nastase (si penibila, pe deasupra, caci dupa o infrangere umilitoare, ti-o asumi, daca esti un barbat politic adevarat, nu te lansezi in promisiuni demagogice!) a putut evalua exact proportiile dezastrului.
Dar intrebarea este: poate fi esecul usturator suferit de PSD in Bucuresti un semnal ca pozitiile oligarhiei pesediste sunt in pericol?
Presupun ca resentimentele bucurestenilor nu sunt singulare. Im
