- Cultural - nr. 111 / 8 Iunie, 2004 … o intampinare pe care ne-o face artistul si o autointampinare; cautarea de sine prin nuantarea denominatiei picturale, prin rafinament afectiv si substantialitate, ceea ce poate fi, in continuare, in biografia artistului, coerenta asimilarii de tip cultural. Lucrarile expuse depun marturie despre ce inseamna 365 de zile in viata unui artist plastic (ele apartin ultimului an calendaristic) , argumenteaza abilitatea artistului de a expune (Mircea Moldovan este artistul si profesorul) si prefigureaza alineatele urmatoare , poate mersul spre ceea ce numim intr-un limbaj specializat "pictura picturii". Am vorbit despre peisajul lui Mircea Moldovan, cu alte prilejuri, ca despre unduire sau val. In aceasta expozitie, artistul reitereaza motivul valului, ca operator plastic al mutatiilor peisagistice spre peisajul interior ; trecerea e atestata de memoria avatarurilor care arcuiesc altitudinea peisajului sufletesc. Sufletul e stare de gratie , dar si impovarare, bucuria pleni tudinii , dar si indefinitul, gestul subtil de defulare, dar uneori aproape o forfota a fluidului (un navalnic !) in nuanta culorii. Lucrarile instituie un fel de mitologie a sufletului. Elementele peisajului de altadata ( valul, puntea, ramul, insula, aripa, petala, ochiul apei sau al ierbii ) sunt acum invocate in ceea ce numim zidirea prin suflet, sugerata si de o anume linie sculpturala. Privim panza ca pe o forma de relief ( vorbim de incretirea sugestiva a panzei) , pentru a deslusi, mai departe, formele de relief ale sufletului, combustia lui, durerea decantarilor , iar mai apoi iluminarea intemeierilor afective. Culoarea se ritualizeaza pana la aura si devine nimb al campurilor sufletesti, cu respiratia revelatoare inspre un Centru, Ingerul, care este acum sau va fi altadata Cel Pazitor. Altfel, de ce atata ardere prin arta? Privind cum tablourile da