Hadrien FRANCE-LANORD

Paul Celan et Martin Heidegger. Le sens d’un dialogue

Éditions Fayard, Paris,

2004, 314 p.

Hadrien France-Lanord, tinar (nascut in 1976) agregat in filozofie si unul dintre cei implicati in laborioasa traducere a textelor lui Heidegger pentru editia integrala a scrierilor acestuia in limba franceza, tine sa debuteze cu un titlu care, la prima vedere, se inscrie intr-o lunga serie de explorari – mai ales germane – ale liricii lui Paul Celan, unde preocuparea centrala a autorilor consta in incercarea de a defini natura si anvergura relatiei dintre aceasta si opera ginditorului de la Freiburg. O relatie care, la nivelul „faptelor“ de istorie literara, este de domeniul evidentei: cele trei intilniri dintre poet si filozof, de care se leaga unul dintre poemele celaniene cele mai „interpretate“, Todtnauberg, „fructul“ celei dintii, dar si marturiile curiozitatii si recunoasterii reciproce, fixate in insemnarile si dedicatiile din volumele ce si le-au daruit unul celuilalt, au alimentat nu doar o intreaga mitologie, ci si un curent exegetic ce pare a nu fi epuizat inca resursele unei lecturi prin lentila heideggeriana atit a poeziei, cit si a poeticii lui Celan.

Chestiunea cea mai dificila consta in a explica paradoxala apropiere dintre cel care, din cauza temporarei sale complicitati cu national-socialismul, si-a pierdut dupa 1945 dreptul de a mai preda in universitate, si fosta victima a persecutiilor rasiale din anii razboiului, cind Paul Antschel a trait nu doar „lichidarea“ propriilor parinti, deportati in Transnistria, ci si a „lumii“ care l-a format, cea a simbiozei culturale germano-evreiesti concentrate in Cernautiul posthabsburgic; este cunoscuta sensibilitatea poetului, transformata uneori in suspiciune bolnavicioasa, la orice indiciu de resurectie nazista si, implicit, judecata sa necrutat