Dinu Patriciu, presedintele grupului Rompetrol, a facut dezvaluirea incendiara ca un reprezentant al proprietarilor falimentarei rafinarii Rafo Onesti i-a propus o fuziune a acesteia cu grupul Rompetrol,(...)
(...) amenintand ca in caz contrar pe cel din urma il va paste distrugerea in cateva luni, prin actiuni ale organelor de cercetare penala care ar avea blagoslovire politica.
La domnul Patriciu a ajuns chiar un raport elaborat, in atentia organelor in drept, de catre Administratia prezidentiala, care pune in discutie privatizarea rafinariei Petromidia (nucleul grupului Rompetrol) si operatiunile financiare postprivatizare din cadrul grupului.
In momentul in care PNA a declansat urmarirea penala, dl Patriciu s-a hotarat sa iasa in public, tocmai constatand ca multe dintre capetele de acuzare ale PNA sunt decupate din raportul in discutie.
Daca se admite ca raportul purtand antetul Administratiei prezidentiale are dreptate si grupul Rompetrol s-a ingrasat pe sine in loc sa-si plateasca darile catre stat – desi acest lucru este de discutat si oricum revine PNA sa-l probeze si eventual instantei judecatoresti sa-l sanctioneze – raman totusi cateva nedumeriri.
Dl Talpes, care, ca sef la vremea respectiva al Administratiei prezidentiale, a avizat raportul, spune ca nu putea sa nu sesizeze presedintelui Iliescu ceea ce s-a intamplat la Rompetrol, in masura in care ar fi fost vorba de neplati de vreo 600 de milioane de dolari care afectau grav bugetul statului.
De aici si nedumeririle: cum de nu s-au sesizat insa consilierii prezidentiali in legatura cu miliardele de dolari – repetam, miliardele de dolari – pe care anual (repetam, anual), intreprinderi de stat, dar si societati private cu acoperire politico-clientelara nu le platesc, desi le datoreaza, bugetelor publice, punand in pericol plata pensiiilor
