Veacul XX a fost scurt. Foarte scurt. A inceput intr-o noapte din 1914, cand s-au stins luminile in Europa si s-a sfarsit intr-o dimineata luminoasa din decembrie 1989.
Primul razboi mondial, revolutia din Rusia, al doilea razboi mondial si razboiul rece de 40 de ani, dominantele acestui veac scurt, au favorizat plasarea si intretinerea, intre miturile vremurilor moderne, a legendei despre rolul conducator al clasei muncitoare in societatea contemporana.
Cu un singur scop: legitimarea partidelor comuniste, ce singure s-au supranumit partide ale clasei muncitoare . Veacul XXI a inceput la 1 ianuarie 1990. Istoria luand-o inaintea calendarului. Probabil intr-un gest compensatoriu. Caci veacul al XIX-lea isi prelungise existenta cu anii de pace de pana in 1914.
A inceput asadar, acest al XXI-lea veac, al carui val ne poarta cu el, printr-un amplu proces de demitizari. A fost doborat, intai si intai, mitul invincibilitatii socialismului . Cine ar fi crezut. Acum mai bine de doua decenii, in secolul XX, un comentator de la Le Figaro isi prefata relele prevestiri cu un extras din Posedatii lui Dostoevski: Teribile lucruri se pregatesc . Acest cantec profetic, ce saluta ridicarea demonilor in Rusia prerevolutionara, voia sa atraga atentia ca Europa merge spre vremuri tulburi. Comentatorul citat vedea batranul continent asaltat de o Vedea, in Europa de Est, Tot acum mai bine de doua decenii, in plina ofensiva a
