Chiar atunci când ai ajuns să crezi că surprizele îţi vin de-acum obosite, că nu mai ai loc în suflet decât pentru repetări, iată că mai apar bucurii ale neprevăzutului.
Nu demult, m-am aflat în nordul Dobrogii. Nu era un timp al Soarelui mistuitor, precum în versetele lui Bogza. Dimpotrivă, vreme mai mult mohorâtă, prag de ploi, cu mult fum în zare, venind de dincolo de Dunăre, dinspre resturile fostului combinat siderurgic. Pretutindeni poleială electorală, vopsele peste sărăcia care copleşeşte, peste nevoile care chircesc suflete, vieţi.
Dar nu despre zumzetul electoral simt nevoia de a aşterne aceste şiruri.Am fost invitat să le vorbesc unor elevi de gimnaziu din câteva aşezări nord-dobrogene - în ţinutul copilăriei şi adolescenţei mele - despre lumea presei de odinioară. Participam la programul "News to know. Ştiri să ştii - introducerea în mass-media democratică". Proiect iniţiat de Liga Tinerilor Români de Pretutindeni cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucureşti şi la care revista "Magazin istoric", unde lucrez, a fost solicitată să colaboreze. Dincolo de inerentele stângăcii organizatorice din astfel de întruniri, surprizele n-au contenit a mă asalta.
Surpriza aparentei normalităţi, mai întâi. Profesorii reuşesc să-şi apere elevii de convulsiile vieţii din afara porţilor şcolii. Un efort adeseori ignorat sau trecut prea uşor cu vederea de factorii politici decizionali, care, probabil, îl consideră aproape firesc, obligatoriu. Nu-i deloc astfel. Dincolo de rutina obligaţiilor pur informative, ale manualelor, majoritatea dascălilor reuşesc să-şi ocrotească pruncii primiţi spre educare. îi apără de valurile agresivităţii unei lumi scăpate, parcă, de sub control. îi îndeamnă şi-i învaţă să creadă că munca, prietenia, devotamentul, altruismul şi multe alte noţiuni, care tind să devină simple vorbe
