Badea Ion nu mai e de mult taranul primitiv din romanele cu bordeieni ale lui Sadoveanu. El citeste ziare, se uita la televizor si isi adapteaza limbajul la "nou", in functie de realitatile lumii si de dispozitia lui sufleteasca. Iar atunci cand il mai necajeste Grivei sau Joiana, poate chiar si vecinul, cu care are mereu cate ceva de impartit, mai scapa, in loc de "Dar-ar ciuma-n tine!" sau alte asemenea din repertoriul vechi de injuraturi, si cate o formula modernizata. Al carei continut nu e cu nimic mai bland si mai ingaduitor decat in cazul sudalmelor traditionale.
Sa te loveasca meteoritul nu-i ceva de gluma. Chiar daca se intampla rar. Pana acum, se stie c-ar fi patit-o in felul asta de pomina un ofiter din armata chezaro-craiasca, murind, prin urmare, nu pe campul de glorie de la Austerlitz, ci pe cel de instructie, camp de lupta simulat. E posibil sa nu fie singurul erou al unor acte de agresiune cosmica fatala, fiindca Pamantul sufera anual un bombardament cu milioane de mici meteoriti ce strapung atmosfera (noptile senine ale verii sunt pline de spectacolul lor) si nu toti ard complet inainte de impact. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca praful interplanetar se depune continuu pe suprafata continentelor si oceanelor, mai ceva ca resturile de tot felul intr-un cos de gunoi pe care nu-l curata nimeni.
Ofiterul cu pricina este, deocamdata, singurul atestat documentar ca victima a meteoritilor. Alte victime probabile raman iremediabil invaluite de anonimat, presarate cum sunt si in timp, si in spatiu, prin regiuni terestre si in epoci mai putin preocupate de stiintele pozitive decat suntem noi. In toate acele situatii, moartea astrala putea fi confundata cu destule alte evenimente comune, insirate intre violenta reala a lumii si cea supranaturala, de care e plina superstitia secolelor.
Ce-i drept, nu grija meteorit
