- Social - nr. 114 / 11 Iunie, 2004 Profesorul asociat al Universitatii din California, Irvine, Bryan Reynolds, autorul originalei Teorii a transversalitatii, prin ideile sale exprimate, timp de doua zile succesiv, la UAT, s-a dovedit nu doar un bun cunoscator si teoretician al teatrului, ci si un filosof cu totul original! In viziunea lui, experienta umana se relationeaza mai degraba cu spatiul, decat cu timpul, iar granitele salii de spectacol ofera protectia transferului de realitate intr-o lume interdependenta a nevoii de celalalt. Suntem fiinte sociale in utero, dinainte sa ne nastem, iar puterea care incearca sa creeze coerenta este incurajarea individului in initiativa de a actiona indiferent de cauza si efect. Teatrul are greutate cand ne depaseste asteptarile si ne tradeaza secrete pe care le purtam in noi, aici expuse empatic prin identificarea excesiva cu ceea ce ni se reveleaza. Ne place sa ranim si sa fim raniti, de aceea mergem in locul care ne provoaca durerea. In timpul constiintei pauzate (aflate in repaos) se poate pierde controlul mintii prin contorsiunile corpului privit in miscare, ideile alternative si experimentele care ne scot in afara sanctitatii propriului teritoriu subiectiv. Puterea transversala exista latent si nu asteapta altceva decat sa fie folosita, sa ne scoata din acea constiinta pauzata. Suntem psihotici, formam o multime de concepte structurabile, trebuie sa ne focalizam atentia asupra detaliilor, iar empatia sa fie atat de reala, incat proiectia sa dea certitudinea ca face parte din propria viata. Concentrarea are ca rezultat primirea puterii in schimbul daruirii puterii transversale, care ne scoate din subiectivism. Raul absolut e un concept ridicol, iar Hamlet are un mare potential transversal articulatoriu, pretinzand ca e nebun si demascand astfel secretul omorarii tatalui sau. A uita la infinit si totodata a-ti aduce amin