- Social - nr. 114 / 11 Iunie, 2004 Am poposit, intr-una din zilele acestei frumoase primaveri, la Rastolita, satul asezat in acea "gura de rai" prin care se patrunde in imparatia de frumuseti a Calimanilor. Pamantul isi dezgolise sanul, ca o fecioara, lasandu-se mangaiat de razele stralucitoare ale soarelui, iar gradinile din jur erau inundate de oceanul multicolor al pomilor infloriti, pregatiti parca de o mare sarbatoare. Era intr-adevar sarbatoarea primaverii! Mi-am adus aminte ca in urma cu cativa ani, tot in trecere prin Rastolita, am descoperit, nu departe de soseaua nationala, cimitirul satului, in care se afla si mica bisericuta de lemn, monument istoric din sec. XVIII. In apropierea ei, un mormant bine ingrijit, cu o cruce de piatra, pe a carei marmura am citit: "Aici odihnesc in Domnul luptatorii anticomunisti Eugen Virgil Alexandru, Cengher Gheorghiu Grigorescu, asasinati la Rastolita, in 29 decembrie 1948". Treburi urgente m-au silit atunci sa nu pot zabovi mult acolo, motiv care m-a indemnat sa ma reintorc acum, pentru a putea admira in liniste aceasta minunata bijuterie a vechii noastre arhitecturi bisericesti, care este vechea bisericuta de lemn din Rastolita, adevarata "pecete" a dainuirii prin vreme a neamului nostru romanesc, asa cum sunt de altfel sutele de bisericute de lemn raspandite pe tot cuprinsul Transilvaniei. Doream, de asemenea sa revad mormantul amintit mai sus. De atunci, de cand l-am vazut prima data, m-a framantat mereu un semn de intrebare, fiindca unul din cele doua nume de pe marmura crucii imi spunea ceva. Ceva ce a ramas destul de multa vreme ascuns in negura vremii. De abia dupa cativa ani, ascultand o caseta pe care am inregistrat o convorbire cu unchiul meu, dr. Mihail Sandru, avocat, memoria mi s-a reimprospatat si dintr-odata mi-am amintit de evenimentele petrecute in urma cu aproape sase decenii. Eram pe atunci el