Recent, Romania a reusit sa „inchida“ provizoriu, e adevarat, capitolul Agricultura alaturi de cel al „Prevederilor financiare si bugetare“. Conteaza, desigur, mai ales cand sunt prezentate datele care ne-ar avantaja: „Negocierile la aceste capitole, in special pentru agricultura, au fost deosebit de complexe si dificile.
Am spus de multe ori ca ne vom stradui din rasputeri pentru apararea intereselor agricultorilor romani“ - declara cu acest prilej ministrul Vasile Puscas, negociatorul sef cu Uniunea Europeana. Astfel, se afirma ca am obtinut mai mult decat se spera. Cel putin din punct de vedere financiar.
Sumele convenite se ridica la aproape 4 miliarde de euro pentru perioada 2007-2009, plus 800 milioane euro din fonduri structurale. Banii ar trebui folositi pentru dezvoltarea a cinci domenii strategice ale Romaniei, precum dezvoltarea rurala a suprafetelor cultivate cu cereale, zootehnice, dar si a sectorului agro-industrial.
Prin urmare, considera oficialii romani, sprijinul comunitar va transforma agricultura autohtona intr-un motor al dezvoltarii economice. Mai mult, opina ministrul Puscas, vom redeveni ceea ce am fost (poate chiar mai mult): „Speram ca Romania sa redevina un granar al Europei“.
Dincolo de optimismul debordant de care s-a dat dovada la anuntarea inchiderii capitolului „Agricultura“, prezentat ca un succes remarcabil al negociatorilor romani, ar trebui sa privim si partea goala, mult prea goala, a paharului.
Un lucru peste care ministrul Puscas a trecut prea rapid, facand doar o remarca, altfel interesanta: „Trebuie sa atrag atentia atat producatorilor din industria zaharului, cat si a laptelui ca trebuie sa se concentreze acum asupra productivitatii si competitivitatii, altfel risca sa piarda aceste cantitati negociate daca nu produc doi ani dupa aderare la nivelul cotelor“.
Ave
