Bacaul este orasul care, mai mult decat Bucurestiul sau Timisoara, a reusit sa perplexeze o intreaga Romanie atipita in rutina alegerilor – trezita doar de pierderea celor cinci sectoare, de catre mult prea sigurii pe ei primari ai PSD.
Daca Bucurestiul nu a fost niciodata punctul forte al PSD-ului, nici macar pe vremea FSN-ului, orasele moldovenesti au avut drag de liderii social-democrati. Ion Iliescu este, pentru romanii din est, intruchiparea modestiei si omeniei – calitati pe care un moldovean stie sa le aprecieze.
Adrian Nastase e, in mintea lor, fiul doar aparent risipitor al lui Ion Iliescu – prin urmare se bucura de simpatie si ingaduinta. Cine sta, vezi bine, sa asculte balivernele ziaristilor de la Bucuresti despre una sau alta dintre nereusitele Guvernului sau despre declaratiile – uneori neinspirate – despre promisiuni care sa-i motiveze pe oameni, taman in preajma alegerilor?
Ce s-a intamplat, totusi, pe fondul acestei stari de spirit, cu Dumitru Sechelariu, candidatul PSD pentru un nou mandat la Primaria din Bacau? Ce i-a scapat din vedere lui Seche, de un ingineras inventator de la PUR i-a luat fata?
Il stiu pe Dumitru Sechelariu de pe vremea cand abia isi incepuse afacerile in Bacau, cu firma Selena. Eu insami am beneficiat de statiile de autobuz omeneste amenajate, luminate, cu toaleta publica si chioscuri, din care sa-ti iei un suc, un biscuit, pentru a fi mai usoara asteptarea transportului in comun – pe veci precar.
Spunea, atunci, Sechelariu, oricui il intreba, ca toata copilaria i-a fost marcata de chinurile mamei sale care era mereu bolnava, din cauza ca ingheta in statiile de autobuz. Peste 200 de mii de bacauani vibrau, in acele momente, cu omul de afaceri Sechelariu.
Si toti il considerau unul de-al lor, ajuns mai sus, dar care nu va uita niciodata de unde a plecat si ii v