Nu numai la Cannes s-a vazut cum artistii reactioneaza la evenimentele politice ale planetei, ci si la Sibiu, unde premiera spectacolului Persii, dupa Eschil, a dezvaluit un surprinzator Nu numai la Cannes s-a vazut cum artistii reactioneaza la evenimentele politice ale planetei, ci si la Sibiu, unde premiera spectacolului Persii, dupa Eschil, a dezvaluit un surprinzator comentariu-avertisment formulat scenic de regizorul Mihai Maniutiu. Socant inca din prima clipa, cand spectatorul patruns in sala este izbit olfactiv, pentru a intelege curand ca mirosul puternic, capabil sa creeze dependenta, este degajat de covorul de popcorn intins pe scena, spectacolul se deseneaza in linii precise, pastrand neschimbate portiuni din textul antic al lui Eschil, ce suna uneori familiar urechilor contemporane. Paralela se creeaza inca de la inceput: prima aparitie, in cadrul scenic auster, delimitat de pereti placati cu foi de tabla, ca niste scuturi, este o silueta amintindu-l pe Fred Astaire, stralucind toata in aur. Aurul este peste tot, solutie impregnand deopotriva hainele si pielea actorilor, ca si celelalte obiecte ce apar - tuburile de oxigen, cablurile, sicriele (decoruri Mihai Maniutiu si Cristian Rusu, costume - Cristian Rusu). Este povestea disparitiei unui imperiu, sub actiunea fortei unui "stapan de nestapanit", regele Xerxes, al carui orgoliu dinamiteaza cel mai puternic regat al lumii. Aur - pentru ca bogatia imperiului era de neintrecut, ca si dorinta de a cotropi noi teritorii, popcorn - pentru ca acelasi lucru se intampla acum cu un alt mare imperiu, ce pare a-si cauta sfarsitul cu tenacitate. Bogatiile se cer aparate, fiindca "nu e putere fara bogatie", cum spune Eschil, de aceea aurul insinuat peste tot a luat in stapanire oamenii, le-a pus pe fete o masca ce-i face imposibil de deosebit. Corul mut, pastrat in scena, este replica inseriata a siluetei lui Fre