Marele soc tine de acest al doilea tip literar, dar este deosebit intr-o privinta: volumul e rezultatul conversatiei dintre cel mai influent politician postdecembrist si cel mai cunoscut politolog roman. I s-a reprosat lui Tismaneanu ca a facut aceasta carte cu presedintele Iliescu. Reprosul viza chiar optiunea lui Tismaneanu de a dialoga cu un om politic pe care el insusi il criticase cu asprime in trecut. Pe de alta parte, pentru Tismaneanu, genul era oarecum nou. Este adevarat ca, in afara cartilor si studiilor academice publicate in America sau in Romania, Tismaneanu a mai fost tentat de a dialoga in jurul politicii romanesti: in 2000, el a realizat impreuna cu Mircea Mihaies volumul Incet, spre Europa, publicat de editura ieseana Polirom. Critic la adresa politicii neocomuniste, Tismaneanu se arata in 2000 si critic al felului in care a fost gestionata schimbarea din 1996. Dincolo de evaluarile facute, Tismaneanu isi afisa convingerile democratice si liberale cunoscute de multa vreme. Criticile la adresa administratiei Constantinescu nu au stirbit de altfel aprecierile personale, inclusiv in privinta fostului presedinte. Atunci cand Constantinescu si-a publicat volumele de memorii, Vladimir Tismaneanu a trimis - spre a fi citita public - o scrisoare flatanta la adresa primului presedinte democrat al Romaniei.

Aceste convingeri democratice si liberale sunt asumate si in dialogul cu Ion Iliescu. Inca de la inceput, Tismaneanu precizeaza ca exista multe optiuni si opinii politice care il despart de presedintele Iliescu. Dialogul din Marele soc din finalul unui secol scurt este confruntarea dintre doua viziuni despre politica, dar si dintre doua optiuni politice. Dar, spre deosebire de Iliescu, care vorbeste ca actor al evenimentelor discutate, Tismaneanu este obligat sa lase in cele mai multe cazuri ascunse propriile sale convingeri. Aceasta e conventia