''- Uita-te la mine! (...) Ce dracu'' vezi? Spune-mi, ce dracu'' vezi? (...) - Un om obisnuit. (...) Aflat intr-o situatie mai grea pentru moment, dar, in cele din urma, un om obisnuit.''
La cei 29 de ani ai lui, Lucian Dan Teodorovici e un scriitor cu un ''spate'' editorial puternic, publicat de reviste din toata tara, autor a trei carti in format clasic si al altor doua la LiterNet. Romanul sau de acum doi ani, Circul nostru va prezinta:, a fost o revelatie pentru cei la care cartile lui anterioare, aparute la edituri confidentiale, nu putusera ajunge, si l-a adus pe loc in valul celor mai laudati prozatori tineri ai perioadei. Iar Teodorovici este, intr-adevar, unul din cei mai puternici - literar vorbind - creatori ai momentului. Se vede cat se poate de clar asta in textele scurte din volumul seriei Ego. Proza - Atunci i-am ars doua palme -, lansat si el, cu o remarcabila campanie mediatica, la Targul Bookarest, ce cuprinde bucati heteroclite din vechi proiecte avortate, carti fara circulatie, rememorari la cerere, de la Soba Babel la Lumea vazuta printr-o gaura de marimea unei tigari de marihuana si Cartea roz a comunismului. Aceasta din urma, o antologie de revizitari autobiografice ale anilor dictaturii, initiata de Michael Astner acum 4 ani, a iesit intr-un sfarsit, dar dupa Teodorovici si, mai ales, dupa asemanatoarele O lume disparuta si Anii '80 si bucurestenii, din Soba Babel n-a mai ramas nici numele, nici povestirea omonima.
Teodorovici e, printre altele, un pasionat de titluri imposibile pentru propriile carti, titluri-fraze (Atunci i-am ars doua palme e o replica, ce revine, a unui personaj) anti-calofile, incomode, care-si refuza fixarea intr-o memorie comoda. E de fapt ceea ce-i caracterizeaza cel mai bine scrisul, cu traiectorii, curgeri si cotituri care resping previzibilul, cliseul, locul comun, dar cu personaje funciar incapabile
