Impactul va fi resimtit mai tarziu. Mai intai la alegeri. Pana la urma, mobilizarea electoratului anti-PSD depinde in mod determinant de numele concrete peste care oamenii sunt invitati sa puna stampila de vot. Or, distanta dintre preluarea guvernarii si ramanerea in opozitie se va masura, dupa toate probabilitatile, doar in cateva procente. Al doilea efect e unul pe termen lung si afecteaza nu numai calitatea viitoarei prestatii din Parlament, ci si capacitatea Aliantei de a construi un pol politic viabil. Ca si PSD in anul 2000, principala coalitie de opozitie va proiecta in Parlament un mare numar de figuri noi, aproape triplandu-si ponderea actuala. Ei vor forma viitoarea structura de putere din cele doua partide, asa ca de calitatea umana a acesteia va depinde in mod esential si calitatea unei eventuale guvernari, atat ca oameni, cat si ca filosofie generala de abordare. S-a vazut de altfel in toata perioada post-comunista cat de greu pot fi curatate mai tarziu partidele de mediocritatile si veleitarii aparuti pe astfel de valuri electorale.

Pe termen scurt exista insa alte doua mari hopuri de trecut. Unul este desemnarea viitorului guvern din umbra si mai ales a viitorului prim-ministru. Mai ales ca deocamdata nu se intrevede nici o personalitate care sa fie acceptata fara rezerve majore si de liberali si de democrati si care sa fie bine perceputa si in opinia publica. Cel de-al doilea este iminenta criza de succesiune la varf din PNL. In mod paradoxal, tocmai un eventual succes in alegeri are toate sansele sa inflameze lucrurile. Pentru ca desemnarea lui Theodor Stolojan drept candidat la Presedintie al Aliantei, desi are darul de a oferi o solutie electorala viabila, genereaza in acelasi timp dificultati interne majore pentru PNL. Castigul pe termen lung este insa discutabil, pentru ca viitorul presedinte va avea o influenta mult mai limitata. Pri