Omul este ceea ce imbraca Aparentele inseala. Iar aparentele vestimentare inseala usor. ''Nu haina face pe om (ci omul face haina)'' este unul dintre proverbele cele mai raspandite. El se regaseste in limba latina (sub forma ''Non habitus monachum facit'') si in toate limbile romanice. Forma atestata in romana, la ''dumnealui Iordache Golescu'', este ''Rasa nu te face calugar''. Marele vornic dubleaza zicala cu o explicatie: ''Adica, haina nu te face om, d-aceea nu dupa haine sa judeca omul, ci dupa purtarea lui''. Dar, din perspectiva antropologiei culturale, lucrurile se schimba: haina face pe om. Pentru comunitatile traditionale, portul, hrana, casa s.c.l. sunt marci importante ale identitatii culturale. ''Omul este ceea ce mananca'', a proclamat Ludwig Feuerbach. Antropologii au preluat formula, dar nu in sensul ei materialist, ci cultural. Parafrazand, se poate spune ca ''Omul este ceea ce imbraca''. Intr-un inspirat eseu (Studie moldovana, 1851), Alecu Russo are intuitia (si curajul) sa incalce logica uzuala. ''Straiul face omul'', spune el, rasturnand cliseul paremiologic cunoscut. Pentru Russo, portul nu doar defineste cultural o comunitate etnica, ci ii si marcheaza mentalitatea: ''Felul hainei - spune el - modeleaza trupul si mintea si intipareste din parinti in fii traditiile si obiceiurile''.
Ca un Ianus bifrons, Russo are un chip conservator-nostalgic, indreptat catre trecut si altul progresist-ironic, indreptat catre viitor. Petrecuta in prima jumatate a secolului al XIX-lea, schimbarea portului oriental cu ''hainele nemtesti'' nu este doar o problema de moda. Ea aduce cu sine modificarea in profunzime a mentalitatii si societatii romanesti. Societatea moderna si institutiile ei par sa se nasca o data cu schimbarea la haine a Romaniei. ''Precuvantarea istoriei moderne a tarilor romane - scrie Russo - este neaparat schimbul portului; civilizati
