Senatul a votat saptamana trecuta Statutul Bancii Nationale. Legea, in noua ei forma, a fost ceruta de Uniunea Europeana.

Motiv puternic pentru ca in prim-plan sa fie inscrisa independenta bancii centrale a Romaniei. Fapt de altfel implinit. Numai ca tot Senatul, prin cateva amendamente, i-a rupt o aripa pasarii independentei. Urmeaza votul Camerei Deputatilor. Desigur, eroarea va fi reparata. Argument? Dezbaterea publica pe marginea votului din Senat a lamurit lucrurile.

A intervenit inclusiv Guvernul, prin vocea ministrului Integrarii Europene, care a semnalat contradictia dintre continutul amendamentelor adoptate de senatori si prevederile legislatiei europene. De aici, concluzia ca in disputa nu sunt chestiuni de ordin politic sau interese de partid, ci interpretari de natura tehnica.

Potrivit unor informatii din cercuri jurnalistice, vehiculate vineri seara, chiar autorii amendamentelor spun acum ca au fost gresit interpretati. Daca afirmatiile sunt adevarate, inseamna ca singuri… s-au interpretat gresit, caci amendamentele sunt foarte clar formulate.

Punctul nevralgic e bugetul Bancii Nationale. Amendamentul suna limpede: sa fie aprobat de catre Parlament. Problema nu-i politica. E tehnica. Banca Nationala face politica… dar monetara. O politica de piata. Politica asta se face in fata ecranelor, care surprind miscari ce au loc clipa de clipa.

Pana sa alergi la Parlament, ca sa ceri aprobari pentru folosirea banilor proprii, fiindca Banca Nationala nu primeste nici un leu de la bugetul statului, de la contribuabili deci, realitatea din piata se schimba. Iata de ce, incepand cu Banca Centrala Europeana, consiliile de administratie ale bancilor centrale aproba bugetele.

La BCE regula e fara echivoc: “Consiliul Director, la propunerea Consiliului Executiv, adopta bugetul anual“.

Peste 90