In copilarie a fost sluga la boierii argeseni. Cand a murit era printre primii oameni in stat, dupa Ceausescu. A fost ingropat cu o zi inainte de a implini 69 de ani. Rudele si prietenii nu s-au putut obisnui nici pana in ziua de azi cu ideea ca asasinii lui “Val“ sunt in libertate. Campania de presa a Jurnalului National i-a incurajat sa sparga tacerea impusa de teama repercusiunilor.
EUGEN CIUFU
In vara anului 1989, generalul Vasile Milea si-a petrecut concediul de odihna in comuna natala, Leresti, judetul Arges. “Ca niciodata, a trecut pe la toate rudele si prietenii pentru a-i revedea. Parca voia sa-si ia adio“, povestesc apropiatii generalului. In acelasi concediu Milea a tinut sa vorbeasca si cu preotul Sica Pahontu.
L-a intrebat: “Parinte, pe mine unde o sa ma ingropi?”. “Aici, in fata bisericii, unde este locul eroilor“, i-a raspuns preotul. “Dar eu nu sunt erou, parinte!“, a comentat generalul zambind. Si a plecat. In casa parinteasca a generalului, locuieste acum sora sa, ing. Viorica Dumitrescu. Parca ai intra intr-un muzeu.
Camerele sunt “tapetate“ cu covoare traditionale, paturile, de asemenea, sunt acoperite cu paturi lucrate la razboi. Fotografii vechi si noi troneaza, inramate, pe peretii “principali“.
“Stanculescu ii statea in pozitia de drepti“
Presiunea amintirilor a determinat-o pe Viorica Dumitrescu sa se retraga din discutie. A preferat sa-l lase pe Gheorghe Nitica, sustinut de sotia sa, nepoata generalului Vasile Milea, sa reinnoade firul amintirilor, nespuse pana acum. Ne povesteste ca a fost in nenumarate randuri la “unchiul Vasile“ la biroul din minister. “Am dat mana cu Ilie Ceausescu, cu Stanculescu.
Domne, Stanculescu statea in pozitie de drepti in fata lui Milea. Tin minte ca odata, cand eram la el in birou a venit Stanculescu sa-i prezinte nu
