Ajuns la putere, politicianul roman incepe sa auda selectiv, vede numai ce-i convine, pipaie hartia rapoartelor si isi aminteste ca trebuie sa mai aiba grija si de sine. Era sa uit, din prietenos cu presa, devine tafnos: nu mai vrea sa auda ce cred ziaristii, ci le da lectii de presa. Deunazi, d-l Popescu, mai marele PSD pe Bucuresti, admitea ca "poate nu s-a acordat suficienta atentie cetatenilor". Asta in vreme ce d-l Cozmanca, numarand voturile pe tara, era de parere ca partidul sau a avut succes. Luand partidele la bucata, a socotit el, PSD se mentine pe primul loc, la numarul de consilieri. Probabil ca reprezentantii mai cu fler politic ai Aliantei PNL-PD i-au multumit in sinea lor d-lui Cozmanca pentru aceasta declaratie.
Seful executiv al partidului de guvernamant a dat fara sa vrea un ghiont alegatorilor care merg pe mana opozitiei sa nu lipseasca de la turul doi al localelor, in loc sa le spuna pe sleau celor pe ale caror voturi mizeaza ca s-a ingrosat gluma. E limpede ca, avand de ales intre a pastra tonusul membrilor PSD si a le spune votantilor sa se inghesuie la urne, d-l Cozmanca a ales prima varianta. Se teme d-l Cozmanca de eventualele sarituri din barca PSD-ului ale membrilor mai slabi de inger? Cam asa s-ar zice. O proba in plus ca, nici dupa ce a pierdut o data alegerile, partidul de guvernamant nu s-a dumirit cum e cu pastrarea puterii.
In loc sa tina doar intredeschise usile, PSD a lansat si invitatii de inscriere in partid in ultimii patru ani, pornind de la ideea ca randurile sporesc cat esti la putere si scad in opozitie. Asta e corect, dar forta si atractivitatea reala ale unui partid se verifica in opozitie. Sa nu fi stiut PSD-ul atata lucru? Mai curand, dupa revenirea la guvernare din 2000, strategii acestui partid au mizat pe o durata lunga a conservarii puterii, subevaluand capacitatea Opozitiei de a deveni un adversar r
