Alegerile locale din 6 iunie 2004 au fost unice. Niciodata nu am avut un sentiment mai puternic al democratiei ca in primavara acestui an. Fiecare om pe care il intilneam era preocupat de soarta Romaniei. Pentru prima oara, oamenii voiau sa fie rationali, sa-si dea votul acelor politicieni care vor munci mai bine pentru binele comunitatii in care traiesc.
Fiecare era constient ca politica e dependenta de comunitate, de nevoile acesteia, si ca e foarte important ca cei alesi sa fie capabili sa le reprezinte interesele. Pentru prima oara am simtit ca miturile politice trag sa moara. Exista si acum tineri si batrini, femei si barbati care cred ca principiile pot capata carne in absenta actiunii rationale, ca doar emotiile si sentimentele puternice sint indeajuns pentru a ne transforma in invingatori. Dar cei mai multi stiu ca, fara a gestiona bine o comunitate cu toate resursele ei, naturale, umane, financiare etc., orice politica este doar vorba in vint. De aceea, pentru prima oara, alegatorii incearca sa transmita un mesaj politicienilor. Si acel mesaj spune: „Omul politic trebuie sa fie un inginer al intereselor noastre. Proiectul lui trebuie sa arate ca proiectul unui pod peste ape. Sa intelegem din ce material va fi construit acel pod, de unde vom avea bani pentru el, ce meserias va construi podul si in cit timp“. Si pentru prima oara s-au indreptat spre acei candidati care pareau cei mai rationali.
Analistii politici au spus ca politicienii au venit cu doua mesaje. PSD, reprezentind stinga politica, a spus: „Votati-ne si va asiguram protectie sociala“. Alianta PNL-PD, reprezentind centru-dreapta, a spus: „Jos coruptia, bunastare pentru cetateni!“. Mesajul PSD-ului a prins la sate, in orasele mici, la oamenii batrini si la cei cu putina scoala. Sint cei care vad doar Televiziunea nationala si acolo nu exista alti zei decit cei de la guver
