•Astazi, antrenorul secund al Politehnicii Iasi, Narcis Ciocarlan, a acceptat sa analizeze meciul dintre Italia si Danemarca
In mod deosebit, la partida dintre Italia si Danemarca as remarca faptul ca cei doi antrenori au mizat pe un singur varf impins, preferand sa sparga celebrul cuplu de doi atacanti. Tot mai mult si la acest campionat, dar si in fotbalul international, antrenorii joaca in fata cu un atacant, sustinut puternic din spate de doi fotbalisti mobili si de mare viteza, care vin puternic in ajutorul colegului din linia de atac. La italieni a jucat varf impins Vieri, ajutat de Totti si Del Piero, iar in nationala Danemarcei, atacant impins a fost Tomasson, secondat din linia a doua de Sand si Rommedahl. De asemenea, in aparare, cei doi tehnicieni au mers pe sistemul, de acum clasic, cu patru fundasi, in fata lor fiind postati doi mijlocasi centrali, care sa tina echilibrul in zona mediana si care sa blocheze actiunile adverse. S-au miscat bine pe aceste posturi la italieni Perrotta cu Zanneti, inlocuit apoi de Gatusso, iar la vikingi Paulsen cu Jensen. Trebuie sa recunosc ca Danemarca a fost o surpriza placuta, etaland un joc placut ochiului. Au folosit benzile laterale la iesirile in atac si, cu putina sansa la ocaziile pe care le-au avut, cred ca ar fi putut sa triumfe. Totusi, s-a vazut foarte clar si la acest joc ca nici un antrenor nu a riscat, atat Trapattoni, cat si Olsen multumindu-se chiar si cu un rezultat de egalitate. Mai ales pe final, si dupa ce jucatorii de la mijlocul terenului au obosit, ambele formatii s-au multumit cu o remiza alba, care pastreaza intacte sansele de a pasi in sferturile de finala. Dintre jucatorii care mi-au placut i-as remarca pe cei doi portari, care si-au facut datoria in acest joc. Poate cu un plus pentru Sorensen, care a avut mingi mai multe si mai grele, toate rezolvate cu multa siguranta de por
