Jean-Luc Godard e ceea ce se înţelege printr-un clasic în viaţă; un nume şi o operă intrate în istoria filmului. La Cannes, cîteva dimineţi la rînd, înaintea filmului din competiţie, sala plină cu critici, din Grand Théâtre Lumičre, putea urmări o secvenţă dintr-un vechi Godard, "ŕ bout de souffle", ca o probă a prospeţimii nealterate a Nouvelle Vague-ului. Acum, la ediţia 2004 a festivalului, Jean-Luc Godard a fost prezent, în afara competiţiei, cu un nou film, "Notre musique". Un poem ŕ la Godard, o îmbinare de ficţiune şi documentar pe lungimea de undă a unui eseu cinematografic despre "muzica noastră", muzica secolului, despre omul în istorie şi istoria în om. Filmul e compus din trei părţi: Infernul, Purgatoriul şi Paradisul. "Infernul" durează şapte-opt minute, şi amalgamează, fără o ordine cronologică în montaj, fără comentariu, pe muzică de pian, imagini de război, imagini ale cruzimii şi distrugerii, oameni în derivă, exoduri, avioane, tancuri, nave de război, împuşcături, execuţii, peisaje devastate, oraşe distruse. "Purgatoriul" " în jur de o oră " e filmat într-un "oraş martir", în zilele noastre, cu ocazia întîlnirii Europene a Cărţii. "O vizită la podul Mostar, aflat în reconstrucţie, simbolizează " spune autorul " schimbul dintre vinovăţie şi iertare". în fine, "Paradisul", în jur de zece minute, e imaginea unei femei care " după ce şi-a asumat un sacrificiu " îşi găseşte pacea pe malul lacului Leman.GODARD va fi, mai mult decît oricînd, un personaj central în cultura Franţei, într-un proiect grandios, la care lucrează acum, "Collages de France", care se va desfăşura între octombrie 2005 şi iunie 2006, la Centrul Pompidou.Timp de nouă luni, Godard va întîlni acolo scriitori, filozofi, oameni de ştiinţă, artişti, şi va discuta cu ei despre lumea modernă; întîlnirile vor fi împînzite de imagini "expuse" de cineast, imagini ale actualităţii "satelito