Intrarea în Uniunea Europeană a Cehiei, Poloniei şi Ungariei a cam creat băşicări la Bucureşti. Deşi avem drept ministru de Externe un adevărat geniu (parcă aşa se lăudau pesedeii, nu?), am fost elegant lăsaţi deoparte. Problemele economice, sociale şi, din ce în ce mai agasant, politice, nu fac din patria lui Iliescu şi Năstase candidatul favorit al europenilor. Agresivitatea contondentă a liderilor PSD, corupţia la vârf şi inexistenţa unui proiect limpede privind viitorul ţării lasă cea mai prosată impresie în cancelariile occidentale.Dacă tot am menţionat proiectele (adică absenţa lor), iată că mai nou se vehiculează unul care-ţi face inima să stea în loc: federalizarea Moldovei. Nu e limpede ce interese ar avea românii prin unificarea cu Voroninland - în afara celor de ordin sentimental, fireşte -, dar e limpede ce interese ar avea ruşii: ar redeveni, prin controlul discreţionar asupra Transnistriei, vecini cu Europa. Expansionistul Putin ar "penetra" precum cerneala bucata de cretă (vorba reclamei tv) pe culoarul Transnistria-Moldova, creându-şi astfel din nou cărare spre şoselele europene. Acest scenariu dătător de fiori pe şira spinării nu e chiar nerealizabil, de vreme ce însuşi Bush-junior ne-a văzut "capul de pod" ideal spre zona stepelor...
Dar să lăsăm geopolitica şi să vedem ce se întâmplă dincoace de fruntarii. Dac-ar fi să credem ziarele, de când au intrat în UE, ungurii încep să moară de foame... Numai aşa se explică invazia "lăcustelor hunice" (după cum le numea cineva) în spledidele nostre pieţe şi măcelării din Carei, Marghita, Salonta sau Nădlac. Prilej de juisare intensă şi de nostalgică aducere-aminte a vremurilor când, prin anii '60, generoasa piaţă alimentară din România era asaltată de vecinii de dincolo de Tisa. Atunci a fost vorba, într-adevăr, de o clară superioritate a industriei alimentare de la noi asupra aceleia a ve
