Adrian Popescu (în acte: Roman Adrian Popescu) s-a născut la 24 mai 1947 la Cluj, ca fiu al medicului Grigore Popescu şi al soţiei acestuia, Ana Popescu (înainte de căsătorie: Verde).

(În interviurile pe care le va da la vârsta notorietăţii, va declara că este pe jumătate bucovinean, întrucât tatăl său provine dintr-un sat din apropiere de Cernăuţi - Ciudei, din judeţul Storojineţ -, iar el însuşi şi-a petrecut în copilărie vacanţele la Rădăuţi, la unchii săi.)

A debutat cu versuri, elev de liceu fiind, în ziarul local "Făclia" din Cluj în 1962. Între 1966-1971 a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii "Babeş-Bolyai" din acelaşi oraş şi s-a numărat printre membrii fondatori marcanţi ai revistei (şi grupării) "Echinox'.

După absolvirea facultăţii, lucrează ca redactor la revista "Steaua" din Cluj, al cărei redactor-şef este în prezent. Publică harnic-visător relativ numeroase volume de versuri, toate bine scrise, unele de o valoare excepţională. Este premiat în repetate rânduri (de Uniunea Scriitorilor, de Academia Română etc.) fără ca aceasta să-i schimbe felul de a fi, modest şi generos, uneori de o umilinţă ironică.

Ca şi Ioan Alexandru, devine în anii maturităţii un creştin fervent (cu deosebirea că se devotează catolicismului, nu ortodoxismului). Călătoreşte frecvent în străinătate, înteresat îndeosebi de Roma şi de alte centre ale spiritualităţii catolice. În 1992 publică o hagiografie despre Tânărul Francisc, cu care, de altfel, seamănă, purtându-se cu blândeţe cu toate fiinţele din jurul lui, inclusiv cu fiarele (din viaţa literară). Este unul dintre cei mai talentaţi şi rafinaţi poeţi de azi, prea puţin vizibil în momentul de faţă, din cauza mediocrilor agresivi instalaţi în prim-plan.În căutarea poeziei pure

În conformitate cu opinia larg răspândită că la Cluj se face