Cu fără mîhnire am scris rîndurile care urmează. Am făcut-o pentru că am constatat că unele din acţiunile mele au dat naştere la tot felul de interpretări, multe dintre ele atît de tendenţioase încît nu le pot afla explicaţia raţională. Unii dintre cei care s-au pronunţat în grabă şi categoric asupra cărţii Marele şoc nici măcar nu au citit-o. Alţii se plîng că nu merită să sacrifice atîţia bani spre a o cumpăra, întrucît cartea nu ar face decît să redea viziunea lui Ion Iliescu despre istoria politică din ultimii 50 de ani. Din partea unor jurnalişti în căutare de revelaţii spctaculoase, asemenea atitudini nu mă miră şi chiar le pot pricepe. Nu înţeleg însă cum pot scrie lucruri similare unii cercetători şi analişti profesionişti. Biografia politică a lui Ion Iliescu face parte din istoria românească şi est-europeană a secolului al douăzecilea. Poziţia mea despre rolul său am formulat-o limpede în epilogul cărţii mele Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism (University of California Press, 2003, în curs de apariţie în versiune românească la Editura Polirom). Această poziţie este departe de a fi una laudativă.Pe de altă parte, în ultimii 14 ani, România a trecut de la starea de "democraţie autoritară" cu mineri, răngi şi demonizarea opoziţiei politice, la un regim democratic, în curs de consolidare şi încă insuficient de liberal. A avut loc alternanţa din 1996, apoi cea din 2000. Nu ştim deocamdată care vor fi rezultatele alegerilor din 2004. Referitor la toate discuţiile amintite, mă consider un critic al lui Ion Iliescu, situat pe poziţii ideologice şi politice diferite, uneori opuse (el este un ex-ideolog comunist, convertit, cred eu, parţial, la social-democraţie, eu sînt un susţinător consecvent al valorilor liberale). Nu mi-am propus să construiesc un rechizitoriu, ci doar să mă angajez într-un dialog. Este oare nevoie să ofer