Grigore Cugler (1903-1972), un avangardist afirmat modest în anii ´30 fără o participare semnificativă la viaţa literară interbelică, nu mai e chiar un necunoscut. Mircea Popa, istoric literar foarte activ trecut recent de pragul vârstei de 65 de ani, a publicat a doua ediţie a scrierilor sale, care nu totalizează mai mult de 250 de pagini, în volumul Alb şi negru. Prima culegere, incompletă, Apunake şi alte fenomene, a apărut în 1996 la Editura orădeană Cogito şi a stârnit o destul de mare curiozitate. De atunci, îngrijitorul ediţiei şi-a putut extinde documentarea, obţinând copii ale unor proze sau poeme publicate în revistele exilului. Între timp, revista "Manuscriptum", în numărul 1-2 din 1998, a recuperat volumul de proze Afară de unu singur, alcătuit în 1946 de un coleg, pus în circulaţie în câteva exemplare multiplicate la linotip şi pregătit mult mai târziu, în anii '50, de Ştefan Baciu pentru a fi tipărit în Argentina la Editura Cartea Pribegiei, dar manuscrisul s-a pierdut. Mircea Popa face aceste completări în noua sa ediţie, dar nu exclude posibilitatea de a mai fi descoperite texte inedite sau colaborări deocamdată necunoscute.Ca şi Teodor Scorţescu, Grigore Cugler este un diplomat cu pasiunea literaturii, rătăcit în exil imediat după 1947, când regimul politic se schimbă în România. Există interesante similitudini (numai biografice) între cei doi scriitori diplomaţi sau diplomaţi scriitori, cu o diferenţă de vârstă de zece ani între ei, Cugler fiind mai tânăr. Amândoi sunt moldoveni, Scorţescu - născut la Iaşi, Cugler - la Piatra Neamţ. Amândoi sunt absolvenţi ai unei Facultăţi de Drept, Cugler având pe deasupra şi pasiunea muzicii, cu veleităţi de compozitor. Scorţescu îşi începe cariera diplomatică în 1920, evoluând de la posturi modeste la Istanbul, Atena, Ankara, Riga, Praga, Berna, până la acela de ministru plenipotenţiar în 1944 în Italia, un