Ontanu, Mihalache si Gherasim, zgribuliti ca niste gaini pe stinghie pe scaunele lor de spectatori de umplutura, holbandu-se si sorbindu-i cu disperare cuvintele lui Adrian Nastase de parca era prima Ontanu, Mihalache si Gherasim, zgribuliti ca niste gaini pe stinghie pe scaunele lor de spectatori de umplutura, holbandu-se si sorbindu-i cu disperare cuvintele lui Adrian Nastase de parca era prima si ultima data cand il vedeau. Zeci si zeci de minute, primarii de sector ai PSD, pe care ii asteapta duminica o ciocnire dura cu Alianta, au stat parasiti in studioul Antenei 1 pe post de tablouri vivante. La o distanta cosmica de ei, dl. Adrian Nastase, care putea fi orice, vedeta, prim-ministru, candidat la presedintie, numai seful de partid al acestor necajiti nu. Am considerat intotdeauna ca dl. Nastase nu e in largul lui cu masele. Ca poate fi populist, in discurs si comportament, dar nu popular. O noutate pentru mine este insa faptul ca dl. Nastase nu se lipeste nici de propriul sau partid. Cei trei primari nu erau niste membri oarecare: ei reprezinta speranta PSD de a mai recupera ceva din Bucurestiul ocupat de Alianta in primul tur. Fie si unu-doi daca castiga, o astfel de bresa in citadela D.A. ar insemna mult pentru imaginea sifonata a PSD. Si, in aceste conditii, dl. Nastase se asaza la "prezidiu" si converseaza ore intregi despre prim-ministrii Europei, despre scaderea impozitului pe profit, despre remaniere guvernamentala, despre Uniunea Europeana, despre candidatura sa la Presedintie s.a.m.d. Din cand in cand, cate un cadru pe cei trei necajiti, ca si cand ei venisera sa-l sustina pe Nastase pentru nu stiu ce candidatura. Un om politic cu instinct si hotarare ar fi rupt formatul emisiunii din start, refuza sa stea la "masa presei", s-ar fi dus in sala langa primari si, indiferent ce intrebau gazetarii, trebuia sa vorbeasca doar despre temele de campanie local