În partea din Militari în care locuiesc sunt vreo cîteva zeci de adolescenţi care în acest an au căpătat dreptul la vot. Unii sunt prieteni cu băieţii mei, aşa că îi cunosc şi eu. Cînd m-am dus să votez, duminica trecută, îi văd în grup, în faţa blocului. Ştiind cît de greu mi-a fost să-mi conving băiatul cel mare să meargă şi el, la şcoala de peste drum unde e Secţia de votare, intru în vorbă cu ei. Ca să n-am aerul de tată pisălog, o iau mai de departe. Unul dintre ei miroase unde vreau să ajung şi-mi spune că el nu calcă pe acolo. Restul grupului părea de aceeaşi opţiune. Acelaşi, băiatul unor oameni amărîţi care n-au bani să-l ţină la facultate, m-a luat la sigur. O să iasă cine trebuie! Să auzi un copil vorbind cu atîta scîrbită suficienţă despre alegeri şi despre politicieni, te întrebi de unde i se trage. Ca să n-am aerul că vreau să-i dau lecţii, i-am spus că eu nu ştiu cine trebuie să iasă. Nici el nu ştia, dar ne întreabă cineva? Îşi împart voturile între ei. Şi asta părea opinia întregului grup.

Ce-mi vine să îl întreb dacă ştie ceva despre candidaţi. Şi aud nişte certitudini de înlemnesc. Geoană e de la PD, că vrea să-l dea jos pe Băsescu. Dar de unde e Băsescu? vreau să aflu. De la PSD, că e primar general! Despre majoritatea celorlalţi candidaţi nu ştia nimic. Mitică Dragomir e ceva cu fotbalul.

Amintindu-mi de propria mea adolescenţă, mi-am închipuit că puştii făcea pe proştii, ca să poată rîde apoi de mine. Şi în loc să mă duc să votez, mă întorc acasă şi îl întreb pe băiatul meu cel mic, care încă n-are drept de vot, ce ştie despre candidaţii la primării. Îi identifică pe vreo trei dintre ei corect. Îl întreb unde i-a văzut. La metrou. Mă mai înseninez puţin şi-l întreb cu cine ar vota � are aproape 18 ani. Cu nimeni! Toţi sunt hoţi! Să mă duc să-i votez p-ăia care fură mai puţin? Ştiind că face şi el parte din grupu