Mal pe ecrane Era firesc ca natura dezlantuita sa fie "personajul" principal al jurnalelor de stiri din ultimele zile. Furia apelor, potopul cu grindina, puii de tornade care au ravasit vietile unora Mal pe ecrane
Era firesc ca natura dezlantuita sa fie "personajul" principal al jurnalelor de stiri din ultimele zile. Furia apelor, potopul cu grindina, puii de tornade care au ravasit vietile unora au impanzit ecranele celor mai fericiti dintre romani, carora le-a mai ars sa se uite la televizor. Tragediile oamenilor sarmani, care au ramas fara acoperisuri, fara vite, fara agoniseala sau chiar fara viata dupa calamitate nu puteau ramane nespeculate. Totusi, ar fi fost de ajuns sa ni se arate imagini cu rauri iesite din matca, sa vedem cum locuitorii vreunui sat napastuit din Moldova aduna grindina de pe ulita cu lopetile. Tone de namol si pietris aduse de ape cantaresc suficient pentru ca privitorul sa fie impresionat. Dar nu, reporterul simte nevoia sa faca si mai mult: oricine poate lua imagini din elicopter sau din mijlocul unui drum pe care se mai poate circula doar cu barca. El vrea ceva in plus. Si gaseste nimerit sa dea buzna peste amaratul a carui liniste s-a dus pe apa involburata a garlei, chiar la el in casa. Sau in ce-a mai ramas din ea. Demn, cu microfonul in mana si picioarele varate in cizme de cauciuc, profesionistul s-a postat in mijlocul "camerei bune" si-si transmite mesajul omenirii, in timp ce nefericitul ales drept "gazda" se munceste sa curete noroiul din casa. Informatia trebuie sa ajunga la mase, pentru asta unii sunt in stare sa si moara. Dar sa plusezi acolo unde chiar nu e nevoie nu e o dovada de profesionalism, ci de lipsa de tact. Cand, langa tine, o femeie plange disperata: "Nu mai am nevoie de viata asta", daca nu te repezi s-o iei, protector, in brate, macar ai atata delicatete sa nu te napustesti asupra ei, pentru a o face, pe
