Fiecare editie a Galei absolventilor aminteste in mod public toate problemele unui sistem care isi respinge "progeniturile" si nu le da nici o sansa dupa ce a investit ani de zile in ele. Nici o sansa Fiecare editie a Galei absolventilor aminteste in mod public toate problemele unui sistem care isi respinge "progeniturile" si nu le da nici o sansa dupa ce a investit ani de zile in ele. Nici o sansa pentru ca, pe de o parte, schemele teatrelor de stat sunt pline - si nu de oameni tineri - iar in rest, in lipsa unei piete autentice, in care sa functioneze concurenta, tinerii nu au nici o sansa de a se face remarcati din multime. Asa se face ca absolventii Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti (dar si cei din tara) nu au numai motive de bucurie in aceste zile, cand isi dau examenele in fata unui public alcatuit deopotriva din specialisti si simpli iubitori de teatru. Aceasta sansa de a juca pe o scena profesionista, de a fi judecati de un juriu alcatuit din personalitati ale scenei romanesti - Miriam Raducanu, Dorina Lazar, Mihai Dinvale, Lia Mantoc, Tudor Marascu, Ion Parhon, Victor Ioan Frunza - s-ar putea sa nu se mai repete curand pentru unii dintre ei. Dincolo de incarcatura emotionala a momentului, ceea ce ramane este tristetea lipsei de perspectiva, care umbreste finalul scolii. Ce poate face pentru ei cel care consemneaza acest eveniment? Sa treaca in revista niste nume, sa publice o fotografie, sa puna un semn de exclamare dupa fraza avertisment de mai sus, repetata, cu alte cuvinte si tot mai putin elan, cu fiecare ocazie de acest gen, de cativa ani incoace... Fiindca e, totusi, ceva mai mult decat nimic, voi spune ca am retinut in aceste zile de spectacole la Casandra (imposibil de urmarit toate) cativa actori pe care i-as vedea foarte bine - si imediat - in spectacole profesioniste: Maria Roman (foarte buna in Pescarusu