Exista parerea ca Romania are solide traditii de dreapta si o grava carenta la stanga spectrului politic. Se invoca, spre ilustrare, mari figuri interbelice si se cauta explicatii: mentalitatea agrara, ortodoxia, satul.
English version Dar nu toate marile figuri interbelice invocate (Eliade, Cioran, Noica) erau, la vremea cu pricina, chiar asa de mari, (si, evident, nu toata dreapta era extrema dreapta). Pe de alta parte, uitam o sumedenie de "luminoase" figuri de stanga. Sigur ca nu-l vom putea opune, ca pondere, pe Alexandru Sahia lui Nae Ionescu. Dar seria Gherea-Stere-Ibraileanu-Zeletin-Ralea nu e de ici de colo. Apoi mai existau si Eugen Ionescu, si Eugen Lovinescu, si Sebastian, si destui altii care sa echilibreze peisajul. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca n-ar avea sens sa identificam existenta dreptei, daca n-am avea un reper corelativ. Cu alte cuvinte, nu poti fi "la dreapta" decat fata de ceva care e mai la stanga. Sa mai amintim si disparitia dreptei conservatoare dupa primul razboi mondial, sau amplasamentul de stanga al taranistilor.
In ce ma priveste, cred mai curand ca romanii, si mai cu seama intelectualitatea romaneasca, nu se lasa incadrati riguros in aceasta dihotomie. Stanga si dreapta nu constituie o alternativa definitorie pentru spiritul autohton, inclinat fie spre neutralitate confortabila, fie spre acomodare oportuna. Pana si Nae Ionescu, intrebat cum se situeaza in geometria politica a momentului, prefera sa spuna: "Nu sunt nici de dreapta, nici de stanga, sunt inteligent!" Sandu Tudor putea fi gasit alaturi de Sahia in paginile aceleiasi publicatii. Radulescu-Motru era traditionalist la 1904 si progresist la 1922. "Ortodoxistul" Nichifor Crainic facea ample prelegeri despre mistica renana. Figuri caracteristice ale ambiantei culturale romanesti, "clasici" ai ei (Lovinescu, Petrovici, Vianu, Calinescu, Blaga, P. P. Neg
