Nu trece o zi, si lumea din preajma da semne ca este si mai nebuna. Mirarea melancolicului in fata tentativei scroafei de a urca in copac e deja o reactie dulce. Ce se intimpla acum te conecteaza la trifazic. Te zgiltii, te scuturi, te zgirii pe ochi si o iei de la capat. Si avalansa de reclamatii cunoaste proportii ingrijoratoare.
Prietenii din copilarie au ceva de spus in legatura cu candidatul de la primaria comunei, ajuns in turul doi. Sint gata sa scoata si documente. Terenul cumparat in urma cu trei ani este, de fapt, un fel de mita. Cum, domnule? Sa va scot actele sa va arat! Ce teren, zice unul care asteapta afara cu un sac de hirtii din judetul Ilfov. Un teren de casa de 400 de metri patrati, zice ardeleanul meu.
Ce casa, ce metri patrati! In Ilfov se joaca numai cu hectarele. Unul, mahar mare de la judet, nici nu mai poate vinde cu pogonul. S-a incurcat in hirtii. Asa ca si-a pus tiitoarea sa-si faca agentie de imobiliare. Al treilea, venit si el la ziar cu o “lacramatie”, zice, cum, frate, e mai tare ca generalul Oprea? Ala e cu Iordanescu si cu gasca si invirte toate terenurile.
Multe? Mai multe decit puteti crede si ceva mai putine decit Bebe Ivanovici si Gigi Becali!
Acum, la ceasul de amiaza al turului doi, navalesc toti cetatenii de ocazie. Oamenii au aflat potlogariile, le-au tinut la tescherea precum personajul lui Caragiale si le scot, sperind sa aplice adversarilor o lovitura mortala, in chiar zilele premergatoare votului. Sa-i arda pe dusmani in moalele capului si sa nu se mai poata ridica.
Culmea este ca asemenea lovituri, chiar bazate pe dovezi incontestabile, rar au un efect mortal. De cele mai multe ori sint anihilate prin bascalie, prin astuparea gurii, printr-un “ba pe-a ma-tii”, spus cu gura strimba, spre hazul galeriei.
A mai venit un chioscar sa-mi aduca o caseta pe care se aud
