In numarul trecut, incheiam comentariul dedicat celei de-a 11-a editii a Festivalului International de Teatru de la Sibiu (28 mai-6 iunie) cu observatia ca neajunsurile organizatorice - consistente - ale unui eveniment de asemenea proportii si cu asemenea ambitii pot fi contracarate (si scuzate) doar de prezenta unei oferte de spectacol cu totul remarcabile. Si admiteam ca multe dintre productiile invitate la Sibiu intrau in categoria "interesant", cateva ridicandu-se net deasupra acestei incadrari oarecum prudente.

Intr-adevar, desi un numar de "piese grele" ale afisului festivalier au lipsit - fara explicatii - de la intalnirea anuntata cu publicul, degustatorii de teatru au avut totusi parte de unele delicii care sa le rasplateasca asteptarile. (Paranteza viperina: caietul-program - aratos - al FITS 2004 inregistreaza pentru posteritate nu doar reprezentatiile care au putut fi efectiv vazute, ci si pe acelea dorite initial de organizatori, dar ramase la ele acasa. Probabil ca asa se scrie istoria...) Majoritatea ampla a spectacolelor-opera de arta au provenit din Romania, "strainatatea" teatrala prezentandu-se la Sibiu - cu exceptii rare - doar intr-o forma cuviincioasa. Dar... montarile cu adevarat mari nu se deplaseaza oriunde; sau, daca o fac, deplasarea aceasta costa multisor. Poate, cine stie, in 2007...?

Inapoi in URSS s-a numit unul dintre spectacolele care au meritat osteneala. Productie a unei trupe ce-si zice Art&Shock Theatre si care a aratat la Sibiu si un spectacol de strada, montarea regizata de Galina Pianova pe un text improvizat, pare-se, de cele patru actrite evoca vremea comunismului din perspectiva a trei scolarite rusoaice si a unei reporterite "redegiste", inventariind pas cu pas comportamentele grotesti impuse de ideologia epocii. De un haz urias si de o tristete pe masura, spectacolul a impresionat mai al