La viteze mari, de peste 160 de kilometri pe ora, cele mai multe masini au tendinta sa se ridice de la sol.
Fenomenul e cunoscut si are o explicatie aviatica: forma aerodinamica a vehiculului dezvolta, ca si aripa avionului, o forta portanta. Impotriva ei exista cateva solutii, intre care cea mai detestata este sa mergi mai incet. Iar cea mai iubita de o anumita parte a publicului este sa-ti pui eleron. Stiti despre ce e vorba – obiectul acela care seamana cu o aripa si se monteaza pe portbagaj.
Acesta e, de obicei, primul pas in tuning. Urmeaza firesc procesorul care creste puterea motorului, jentile mari cat roata carului, spoilerele din fata, farurile cu xenon si cele doua beculete albastre montate in radiator, doar-doar te confunda cineva cu masina de escorta a presedintelui.
Adaugati difuzorul de basi, care umple portbagajul si geamurile negre (prin care nu esti vazut, dar nici nu vezi), si aveti masina ideala pentru romanul fara familie, necazuri, griji si treaba la serviciu.
Tuningul nu e doar o chestiune de eficienta deci, ci si una de mandrie. E de presupus ca o masina aranjata de un tuner atrage mai multe priviri si se soldeaza cu mai multe numere de telefon in agenda decat aceea lasata cum a vandut-o fabricantul. Una peste alta, investitia in tuning poate fi mai rentabila decat cea in parfumuri si flori....
Chiar daca suna bizar, tuningul pentru economie are cam aceleasi functii. Numai ca in locul baietilor smecheri, care-si aranjeaza masina ca sa placa fetelor la Neptun, avem sefi de state care vor sa se dea mari cu economia tarii lor, la Davos. Sau chiar acasa, cand mai trece vreun sef de multinationala si il inviti la o cafea si-un grafic cu datele cresterii exporturilor pe ultimul an, sa zicem.
Ei bine, daca in cazul masinilor trebuie sa strangi din dinti ca sa-ti iei jentile de alia