Ma uit si nu inteleg deloc de unde atata euforie pe cei care spun ca Alianta liberalo-pedista e „marele castigator“ al alegerilor locale. Fanii lui Traian Basescu si Stolojan fac mare caz ca partidele celor doi au obtinut, la consiliile judetene, 33,8% din voturi, situandu-se pe primul loc, inaintea PSD-ului, cu 32,7 %.
De ce nu-i inteleg pe euforici? Mai intai pentru ca rezultatul celor doua partide, considerate a fi alternativa la PSD, nu mi se pare deloc o victorie de vreme ce marea majoritate a romanilor vad in cei trei ani si jumatate de guvernare PSD un esec.
Din recentul Barometru de opinie publica al Fundatiei pentru o Societate Deschisa dau numai doua exemple: 69% dintre cei chestionati apreciaza ca in comparatie cu decembrie 2000 situatia economica a tarii s-a inrautatit sau a ramas la fel, iar 74% cred ca coruptia a crescut sau a ramas la fel.
In al doilea rand, intreb, si-au pus d-nii Stolojan, Basescu si suporterii lor problema ce inseamna 33,8% din voturi raportate la totalul cetatenilor cu drept de vot ai Romaniei, in conditiile in care sunt destule date care arata ca la alegeri nu s-au prezentat nici 30% dintre alegatori (Biroul Electoral Central a refuzat recent, in mod oficial, sa-mi spuna care a fost rata participarii la vot in
alegerile locale din 6 iunie). Si e, oare, chiar o mare victorie ca Basescu a devenit primar cu votul a circa 15% dintre bucurestenii cu drept de vot?
Popularitatea dezastruoasa a Opozitiei nu e deloc intamplatoare iar perceptia ca toti politicienii sunt la fel e tot mai raspandita (Barometrul FSD indica un procent de 80% dintre romani care declara ca nu sunt interesati de viata politica).
In urma cu cateva luni, un ziar central a dezvaluit ca ministrii PSD Cozmanca si Serban Mihailescu au fraudat nici mai mult nici mai putin decat 6 milioane de euro, fonduri PHARE
