- Editorial - nr. 120 / 19 Iunie, 2004 La ora actuala se recunoaste oficial ca localitatile rurale din Romania sunt afectate grav de imbatranirea populatiei, un fenomen cu repercusiuni nefavorabile unei economii care sa faca fata standardelor europene. Practic, peste 10-20 de ani foarte greu se va mai gasi forta de munca calificata, capabila sa relanseze activitatea din agricultura, industria alimentara, silvicultura, agroturism, apicultura, sericicultura - domenii spre care suntem incurajati intr-o Europa unita. Este adevarat ca fenomenul ingrijoreaza si guvernele altor state, dovada programele speciale lansate pentru sprijinirea familiilor tinere si cresterea natalitatii. De pilda, Ungaria, o tara unde situatia a devenit alarmanta, incurajeaza discret migratia etnicilor maghiari din tarile vecine, chiar daca oficial nu se recunosc aceste demersuri. La noi, Guvernul social-democrat a intreprins o serie de masuri concrete, cu bataie lunga, pentru atragerea tinerilor spre sate. Din nefericire, efectele nu prea sunt vizibile, probabil si din cauza unei birocratii stufoase in ce priveste aplicarea legilor. Nu trebuie sa fi expert in sociologia rurala pentru a constata ca situatia devine tot mai trista de la an la an. De curiozitate, merita aruncata o privire doar pe registrele de evidenta bisericesti, pentru a constata ca exista parohii, unele chiar langa municipiul Targu-Mures, in pericol de disparitie. In majoritatea cazurilor, preotii oficiaza 8-9 slujbe de inmormantare intr-un an si foarte rar, o data la 2 ani, o slujba pentru botez. Veti spune, cine sa mai faca copii in lumea de azi, cand nu exista un sat muresean fara tineri plecati la munca pe meleaguri straine, iar cei care au ramas pe acasa sunt sau au fost someri, ori pierde-vara, intretinuti din pensia parintilor. Mai exista inca un adevar dureros, pe care ne ferim sa-l recunoastem, acela ca tinerii pu