Vineri seara, sediul UE de la Bruxelles era in sarbatoare. Impasul in care pareau sa fi intrat negocierile, dupa "revolta" tarilor mici in fata "granzilor" si disputele franco-germano-britanice, fusese depasit. Asa cum a sintetizat situatia premierul Bertie Ahern, a carui tara detine presedintia UE, s-a ajuns la o intelegere din care "toata lumea castiga".
Liderii europeni s-au felicitat reciproc (primii pe lista fiind irlandezii, ca promotori ai comunismului) si au apreciat ca prin adoptarea Constitutiei Europa va deveni mai unita, mai prospera si mai guvernabila. Fiecare sef de stat sau de guvern era de parere ca tara sa va beneficia de pe urma acordului.
Tratatul prevede ce puteri au guvernele nationale pe teritoriul fiecarui stat si ce atributii au institutiile UE. Exista, de asemenea, o carta a drepturilor fundamentale si un set de reguli privind chestiunile de politica interna si externa.
Intelegerea prevede ca pentru adoptarea unei masuri e nevoie de acordul a cel putin 55% din statele UE, care sa reprezinte cel putin 65% din totalul populatiei Uniunii. Aceasta fusese marea problema a negocierilor, tarile mici, precum si noii membri, temandu-se ca vocea lor nu va conta in fata unui "directorat" al celor mari.
Textul precizeaza insa ca fiecare tara va avea drept de veto in deciziile privind politica externa comuna, fiscalitatea, sanatatea si educatia. Din 2014, Comisia Europeana va avea un numar de comisari egal cu doua treimi din numarul statelor membre, iar presedintia prin rotatie semestriala va fi inlocuita cu un presedinte ales la fiecare doi ani si jumatate de Consiliul European.
Vaticanul si comunitatile catolice si protestante si-au exprimat regretul ca Tratatul constitutional nu contine vreo referire explicita la "radacinile crestine ale Europei". In schimb, Turcia, ca tara musulmana care spera sa adere
